În acest proiect, ne-am propus să inspirăm, să dovedim că și roboții sunt artiști și să educăm următoarea generație de inovatori prin încorporarea științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii în arta poeziei și a fotografiilor.

Chiar dacă aceste doua domenii, poezia și robotica au multe repere diferite, în ultimii ani ele au fost din ce în ce mai combinate pentru a crea lucrări unice și inovatoare. Au deschis noi căi de exprimare artistică și au împins limitele în ceea ce este posibil cu tehnologia.

Combinând aceste două subiecte, am pus A în STEM și am creat STEAM, implicându-i pe copii într-un mod unic și captivant și chiar arătându-le cum STEM face parte din viața lor de zi cu zi și cum poate fi exprimat creativ prin poezie.

Elevii au făcut fotografii și au scris poezii, arătându-și talentele și expresiile, iar pentru a le impărtăși munca lor intr-un public mai larg, am postat unele dintre cele mai bune poezii și poze pe contul de Instagram al echipei noastre, cu numele lor sau anonim. Acest proiect interesant a oferit studenților noștri o experiență unică pentru a-și prezenta abilitățile și pentru a dovedi că sunt niște artiști, chiar în arta STEAM.

Iubit al ei  am fost, candva.
Pentru o persoana draga din viata,
mea.
Acum sunt o amintire,
Printre miile suspine.
[…]
de dor.
de dor, nu mai exist
nu mai zambesc de dor
[…]
propriul suflet mi-l omor.
Cad sub lacrimi aurite
pentru sufletele,
iubite.
iubite cu inima ce a fost odata
a unui indragostit de alta data.
Invata-ma cum se retraiesc,
Fara sa ma accidentez,
Fara sa ma lovesc,
Fara.
De ce am fost indragotit sa reamintesc .
Trupul,trupul si a noastra durere
Zace in tacere
Sub masca indiferenta
Uneori defecta,
Asa ca noi
Ce doi
care s-au indragostit si
au ramas cu
[…]
nimic.

📷: @doru.balotescu

“Cuvintele ce refuză să iasă
Am vrut să strig cu toată forța
Dar vocea  mea era doar o șoaptă
Mi-am înghițit cuvintele din nou
Și le-am lăsat să îmi ardă ființa deja coaptă.

Si atunci pământul mi-a fugit de sub picioare
L-am lăsat să mă atragă în adâncuri
Și apoi să mă arunce în mare.

Mi-am vărsat cuvintele nespuse în valurile ce se spargeau la mal,
Urmând să aud geamătul mării cum era din ce în ce mai clar.
Îmi înțelegea neputința și chiar o accepta,
Lucru pe care mintea și inima mea încă nu îl făcea.

Într-o clipă eram tot, iar apoi am devenit nimic
M-am stins încet, un pic câte un pic
Cu luna ce îmi cânta serenade de urgie la fereastră,
Cu sufletul rece, aproape făcut gheață,
Simțind pulsul asfaltului sub talpa mea goală
Așezându-mi capul la soartă în poală.

Totul rămânea fără sens
Doar niște imagini ce mi derulau prin față
Fără vreun scop anume
Ci mă agățam de ele ca să mai prind o altă necunoscută dimineață.”